Timpul este memorie, anticipare, este durere și așteptare. Uneori, prea rapid, alteori prea greu.

Când suntem anxioși, timpul se deformează. Nu mai curge lin, ci se sparge în bucăți. Nu mai trăim în “acum”, ci într-un “ce urmează” neliniștit, apăsător, pe care îl simțim ca o amenințare.

Într-o lume în care totul se mișcă prea repede, e ușor să pierzi legătura cu ritmul tău interior. Între notificări, termene-limită și presiuni zilnice, apare întrebarea esențială: care este, de fapt, ritmul tău interior?

Adevărata putere nu înseamnă să eviți ce simți. Înseamnă să stai acolo, “să te scufunzi” în emoțiile tale. Fără să le respingi, fără să le explici, fără să le rezolvi pe loc.